Plecând de la premisa că nu există în fapt nici un sistem perfect de educație și că totul se poate îmbunătăți și adapta contextelor diferite în care fiecare țară se află la un moment, pornim în căutarea acelor diferențe care ne pot construi o imagine globală privind „școala”.
Dacă este să luăm în considerare reperele momentului actual al anilor 2020, sistemul finlandez de educație (per total nivele) este considerat a fi cel mai de succes. Japonia, Qatar, Estonia se numără de asemenea printre țările cu cele mai performante sisteme de educație din lume, sau sunt țări nișate, recunoscute pentru sistemele de top ale educației universitare sau liceale oferite (Marea Britanie, USA), care atrag tineri din toată lumea.
Dar haideți să vedem care sunt diferențele între școala românească și cea din afară, care sunt aspectele originale și ce concluzii putem trage astfel încât să avem o imagine obiectivă.
1. „Chiulul”
În România chiulul este o parte a experienței de liceu și facultate, dacă nu ai chiulit măcar o dată ești considerat tocilar. În schimb în străinătate, chiulul nu este permis. De exemplu în SUA și Anglia, chiar și părinții liceenilor sunt sunați petru orice absență și chiar amendați.
2. Atitudine informală
Atitudinea informală față de profesori nu înseamnă automat lipsă de respect. În România profesorii cer respect și atitudine formală, în străinătate profesorii pot fi apelați direct pe nume, în mod informal, în timp ce respectul este tot cel cuvenit.
3. Meditații
În România este o adevărată industrie a meditațiilor, lecțiilor private. În străinătate acest concept nu există, pur și simplu.
4. Diferențe între nivelele de pregătire
Sunt țări care pun accentul pe această diferențiere, pe ierarhizare în funcție de capacitățile elevilor (Germania are cel mai bine dezvoltat sistem din lume în această privință, existând școli pentru elevi cu capacități la nivel scăzut, școli pentru elevi cu capacități înalte, urmând apoi China) în timp ce altele au ca obiectiv aplatizarea diferențelor (vezi Finlanda, unde decalajele între performanțele școlilor sunt aproape de zero și unde se spune că cea mai bună școală este cea mai apropiată de casă! Aici 93% dintre finlandezi promovează liceul, iar diferența între cei mai buni cotați și cei mai slabi elevi este cea mai mică din lume). În acelasi timp știm bine că în România familiile își modifică chiar și domiciliul în acte pentru a intra la o anume școală.
5. Statut profesori
În străinătate a ajunge profesor este dificil – ani întregi de studii, mastere și evaluări, care oferă statut înalt în cadrul societății și recunoaștere. Profesorii inspiră respect. În România în ultmii 25 ani, situația s-a inversat în sensul că a fi profesor de multe ori este asociat cu un statut inferior și lipsă de respect.
6. Număr materii
Dacă în medie, în România, numărul materiilor studiate obligatoriu per semestru este de 20, în USA acesta este de 6.
7. Materii opționale versus materii obligatorii
Dacă toată viața ai avut temeri legate de matematică sau fizică, ele pot să nu se afle pe lista ta de preferințe. În școala românească se studiază 10 materii puternice în liceu. Cel puțin. În străinătate (Marea Britanie, USA) vei studia 3 materii pe care le vei aprofunda, pentru că le-ai ales și te interesează. Renunți la tot ce te împovărează. Și alegi zona în care ești coerent și sigur pe tine. Cu siguranță vei fi mult mai motivat. Vei alege cu siguranță aceste materii gândindu-te care este specificul facultății pentru care aplici.
Majoritatea liceenilor, în sistemul de învățământ american, încep clasa a IX-a la 14 ani și termină liceul în clasa a XII-a la 18 ani. În Statele Unite, elevii de clasa a IX-a sunt ,,botezați” freshman, cei de clasa a X-a sunt sophomore, cei de a XI-a sunt juniori și elevii de a XII-a sunt seniori. La liceu, elevii americani, sfătuiți de consilierul școlar,în funcție de aptitudini și pasiuni, își aleg ,,opționalele” pe care vor să le studieze. Există și un calup de materii obligatorii. Cu materiile obligatorii și cu opționalele se formează orarul săptămânal.
8. De unde predă profesorul? Catedră versus centrul elevilor.
Profesorii sunt în centrul elevilor, nu mai stau la catedră în sistemele performante de educație din străinătate. Abordarea se schimbă, iar profesorii devin parte a comunității de liceeni și studenți, iar a sta la o catedră, separat nu mai corespunde cerințelor momentului. Atunci când profesorul se integrează în grup, dinamica învățării devine parte din viață, nu mai este resimțită acea distanțare față de autoritate. În România încă se practică locul profesorului la catedră.
9. Grupe mici de elevi, studenți
În România clasele cuprind un număr mare de elevi. Modul de lucru in cadrul programelor oferite de USA (și nu numai) este diferit față de ceea ce se petrece în România. În sistemele performante se învață în grupe mult mai mici, de 10-12 elevi, cu atenție pe particularitățile și dezvoltarea personală a elevilor.
10. Învățatul pe de rost
Este bine să știm că programa (de liceu sau facultate din statele cu nivel performat al educației) este cuprinzătoare. Poate părea chiar mai grea, deși numărul materiilor este mai redus, pentru că este altfel. Ea însă dezvoltă din plin abilități academice precum gândirea critică, puterea de analiză și sinteză. Abilitățile academice vor primi un alt nivel! Învățatul pe de rost nu va fi regăsit în această programă (așa cum încă se întâmplă în România) și nici nu este încurajat. Ideile originale, creativitatea sunt apreciate cu siguranță.
Continuarea diferențelor în articolul următor.
Te invităm pe AmSchool pentru a găsi detalii despre cursurile de Gimnaziu & Liceu, ce sunt acreditate internațional de către cele mai prestigioase instituții globale precum Cognia și College Board. În plus, cursurile sunt acreditate și de National Honor Society și NCAA. Înscrie-te la unul dintre Evenimentele AmSchool pentru a afla toate detaliile cu privire la programul de studiu.
Pentru a fi în contact permanent cu noi și articolele noastre, dă un like paginii AmSchool de pe Facebook!
